PRĂJITURĂ CU CREMĂ DE RAHAT PENTRU IOANA

Este prăjitura copilăriei mele, mama o făcea destul de des și așa am început să o fac și eu. De fapt uitasem de ea. Noroc că prietena mea, Ioana, mi-a adus aminte. Mi-a spus că cel mai mult îi este dor să mănânce prăjitură cu cremă de rahat cum făcea mama când eram la școală. Și bineînțeles că pe loc mi s-a făcut și mie poftă și am început să mă gândesc cum o făceam atunci și cum o pot face acum. 

Prăjitura se face cu un aluat cu amidon alimentar, dar pentru că pe aici am căutat ani de zile și nu am găsit așa ceva, am schimbat foile și am făcut altele care necesitau praf de copt.

ce am folosit:

pentru foi:

12 linguri ulei

12 linguri zahăr

12 linguri suc de roșii (sau 1 lingura bulion+11 linguri apă, sau 12 linguri apă minerală)

1 plic praf de copt

500 g făină

pentu cremă:

1 kg rahat

2 lămâi

400 g unt nesărat sau margarină

și m-am apucat de treabă:

Ca la orice prăjitură, am început cu foile. 
Simplu. Uleiul, sucul de roșii și zahărul le-am pus într-un castron mai măricel, peste ele am adăugat făina și praful de copt și prin amestecare (frământare) a rezultat un aluat un pic mai tăricel dar maleabil. 
L-am împărțit în 4 și fiecare bucată după ce am întins-o puțin pe planșetă, am transferat-o pe dosul unei tăvi de aragaz unsă în prealabil cu foarte puțin ulei. Am continuat întinderea direct pe dosul tăvii, întotdeauna din mijloc spre margini până când toată tava a fost acoperită. 
Ce a depășit marginile tăvii am tăiat cu un cuțit de sus în jos sprijinind cuțitul de tavă. 

Foile se coc repede, cam în 10 minute, la 180ºC și se lasă să alunece pe o suprafață dreaptă mai mare decât ele. 
Daca aveți 2 tăvi de aceeași dimensiune este mai bine, dacă nu după fiecare foaie coaptă trebuie răcită tava turnând apă rece în interiorul ei având grijă să nu o udați pe spate. Dacă la copt foaia se lipește de tavă o putem desprinde cu un cuțit mai lung băgat pe sub ea. Punem foile suprapuse și le lăsăm să aștepte până facem crema. De fapt dacă aș fi făcut doar 3 foi prăjitura ar fi ieșit mai aspectuoasă, straturile mai frumoase dar foile fiind mai groase trebuia să aștept mai mult timp să se frăgezească. Așa că am preferat să fac foile foarte subțiri căci eram nerăbdătoare să văd rezultatul.

Din marginile de aluat pe care le tăiasem i-am făcut prințișorului meu niște fursecuri ca să-mi lase mie foile de prăjitură întregi.

După ce am terminat de copt toate foile m-am apucat de cremă. 
Am spălat bine lămâile și le-am tăiat feliuțe din care am îndepărtat sâmburii. Am luat mașina de tocat carne și am început să dau rahatul prin mașină. Când se încleia și începea mașina să se învârtă mai greu băgam câte o felie de lămâie. Si așa alternativ, când rahat când lămâie am terminat de dat totul prin mașină. Cred totuși că ar fi trebuit să folosesc sita mai măruntă și ieșea crema mai finuță. Dar, pentru prima dată după ani de zile de când n-am mai făcut, a ieșit o prăjitură super. Mă gândesc deja ca la sfârșitul săptămânii să o repet. 

Deci am dat tot rahatul și cele 2 lămâi prin mașina de tocat carne și la sfârșit am amestecat cu untul moale. Dacă veți face crema aceasta nu încercați să amestecați cu altceva decât cu lingura căci nu merge. Rahatul este destul de cleios și nu dă voie la nimic să se învârtă, dar cu lingura se face destul de ușor. Dacă aveți impresia că ar mai trebui puțin unt sau lămâie puteți pune la sfârșit căci pentru gust contează mult mărimea lămâilor folosite. 

Acum am ajuns la final, adică asamblarea prăjiturii. Trebuie să avem grijă când mânuim foile coapte căci sunt foarte fragile și se pot rupe ușor. 

Am ales cea mai reușită foaie ca să o pun deasupra iar pe celelalte le-am alternat cu cremă. Am pus-o și pe ultima și am apăsat cu grijă dar ferm ca foile să adere la cremă. 

Și a venit cea mai grea perioadă, adică așteptarea ca foile să se frăgezească. Norocul meu că se făcuse noapte și m-am dus la culcare. În mod normal trebuie lăsată cel puțin o zi să se înmoaie puțin ca să poată fi tăiată, dar foile mele fiind foarte subțiri, a doua zi de dimineață am putut tăia câteva bucățele din margine (ca să o îndrept, nu de alta). 
Este o prăjitură care merită făcută mai des. Nu știu cum de am putut uita de ea. Cu ocazia asta îi mulțumesc încă o dată Ioanei că mi-a reamintit-o.