MĂMĂLIGĂ

Nu râdeți. Mămăliga se face într-adevăr foarte ușor dacă ai mâna formată. Dar cei care nu au făcut niciodată? Eu la aceia m-am gândit și am făcut articolul acesta cât am putut mai explicit. 
Dacă totuși aveți semne de întrebare pe care le-am omis eu, nu ezitați să folosiți spațiul de comentarii. 

ce folosim:

750 ml apă
250 g făină de mălai
1 linguriță sare

cum facem:

Dacă doriți o mămăligă mai moale, gen polenta, atunci folosiți 1 litru de apă la 250 g mălai. Din cantitățile date de mine mai sus, iese o mămăligă tare, din aceea care se taie cu firul de ață.
În general se folosește un tuci de fontă dar dacă nu avem putem face mămăliga la fel de bună într-o olicică. 
Punem la fiert apa, sarea și cam jumătate din făina de mălai și amestecăm cu un tel sau lingură de lemn 10-15 minute, până când apa începe să fiarbă și mălaiul suge toată apa. Va rezulta un terci moale care prin fierbere împroașcă în toate direcțiile și dacă nu ne ferim riscăm să ne alegem cu usturimi. 
Când nu mai avem timp să ne ferim, începem să adăugăm câte un pumn din mălaiul rămas amestecând în continuare ca să nu se formeze cocoloașe. Dacă telul nu mai face față amestecării, luăm un făcăleț sau cea mai zdravănă lingură de lemn pe care o avem la dispoziție și continuăm adăugarea făinii de mălai până ce se termină, amestecănd bine de fiecare dată. Treaba asta trebuie să mai dureze vre-o 15-20 minute pentru a da timp mălaiului să se fiarbă și noi să nu mâncăm o mămăligă crudă. Ne vom da seama cu siguranță când mămăliga este gata căci se va îngroșa foarte mult și va începe să se strângă în mijlocul vasului. De câte ori fac mămăligă îmi vine în minte imaginea cu bunica mea ținând tuciul cu o cârpă în timp ce bunicul învârtea făcălețul. Eu nu am reușit până acum performanța aceasta dar, cum se vede și în poză, fac o mămăligă destul de bună.
După ce o amestecăm ultima dată și vedem că se desprinde de pereții vasului, îi nivelăm suprafața cu dosul unei linguri umezite și o mai lăsăm pe foc 1-2 minute până pufăie de 2-3 ori ca să se desprindă și la bază. Atunci o putem răsturna pe un tocător de lemn sau chiar pe o farfurie mai dreaptă. 

Cum se mănâncă nu cred că mai e cazul să amintesc. Dacă la masă nu s-a consumat toată și a mai rămas se poate mânca și rece sau prăjită sau friptă. Prin prăjire se va forma o crustă crocantă la suprafață iar interiorul va rămâne moale.