Tarhana - Praf de ciorbă instant de legume

O alternativă la supele instant din comerț, dar mult mai sănătoasă, fără agenți de nu știu ce sau substanțe dubioase ale căror nume încep cu E și aproape nimeni nu știe ce înseamnă. Eu vă propun să facem acasă cu mânuțele noastre o formă mai de încredere și pe care să o consumăm mai cu poftă știind că nu conține nimic periculos. 

elementele de bază:

1 kg iaurt
1 kg roșii
1 kg ardei capia
1 kg ceapă uscată
1 legătură pătrunjel
3-4 linguri mentă uscată sau 1 legătură mentă proaspătă
1 pahar sare grunjoasă
1 lingură drojdie uscată
făină cât cuprinde (3-4 kg) 

haideți la treabă:

Ca ingrediente eu le-am enumărat pe cele absolut necesare, dar în plus puteți adăuga și alte legume sau mirodenii după gust. Spre exemplu eu, pe lângă cele scrise mai sus, am mai adăugat 500 gr năut fiert, 500 gr linte fiartă, 2 țeline și 3 morcovi rase pe partea mică a răzătorii, 2 căpățâni de usturoi pisat, 6-7 linguri zdravene pastă de roșii și 500 gr mălai de porumb. Și acum mi-am adus aminte că vroiam să adaug și niște cimbru dar am uitat. 
Deci după ce am strâns tot ce dorim să punem la ciorbă, spălăm și curățăm ce-i de curățat(legumele și zarzavatul), fierbem ce-i de fiert (în cazul meu năutul și lintea) și, pentru a nu înghiți prea multă făină, eu am pus iaurtul într-o strecurătoare vre-o 10 minute și am mai scăpat astfel de un pahar de zer. 
Toate ingredientele cu excepția făinii le pasăm cu robotul de bucătărie pe rând sau amestecat, nu contează. Eu le-am pus pe rând ca să se vadă în fotografie. 
După ce le pasăm, le amestecăm pe toate într-un lighean mai încăpător și începem să adăugăm făină până obținem un aluat de consistența celui de pâine. 
Ligheanul cu aluat îl vom acoperi cu un șervet și îl vom așeza într-un loc cald dar ferit de razele directe ale soarelui.  
Eu nu am avut un lighean suficient de mare, așa că aluatul l-am împărțit frățește în două ligheane mai mici pentru a avea loc aluatul să crească. 
Aluatul va trebui să se dospească 5-10 zile (depinde de temperatura ambiantă) dar cel puțin o dată pe zi îl vom amesteca cu o lingură de lemn mai zdravănă pentru a scoate aerul. 
În prima zi se va umfla mai mult, dar pe zi ce trece își va pierde puterea de fierbere și se va mai lichefia, iar când nu se va mai umfla deloc pe parcursul unei zile putem considera această etapă terminată și vom trece la uscat. La mine aceasta s-a întâmplat în a șasea zi de așteptare.
Tot într-un loc ferit de razele soarelui dar bine aerisit, așternem o față de masă, cearceaf sau hârtie de copt și începem să punem cu lingura din aluatul dospit și să întindem cu dosul lingurii turtițe cam cât o palmă. 
Dacă aveți ajutoare, întinsul turtițelor va merge mai repede (sau poate că nu :) . . .). 
Lăsăm turtițele 10-12 ore să se usuce pe o parte și apoi le răsucim pe partea cealaltă. Din când în când încercăm dacă le putem fărâma între degete fără să se facă cocoloașe. 
Dacă le lăsăm prea mult să se usuce vor fi prea tari pentru a le mai putea fărâma. Deci chiar dacă nu sunt uscate de tot le fărâmăm și le dăm printr-o sită mai rară, apoi praful obținut îl lăsăm să se usuce bine din nou, răsfirândul din când în când.
Și cam așa arată produsul final plin de vitamine, pe care îl putem depozita în borcane, cutii sau pungi și un an de zile și pe care, la nevoie, îl vom folosi în locul supelor instant din comerț. 
Mie din cantitățile enumerate mi-au ieșit 5,5 kg praf din care am păstrat 1 kg pentru nevoile casei iar restul l-am împărțit cunoștințelor.