Clătite pentru începători

Eu, de când mă știu, fac clătitele din ochi. Așa am văzut la mama și așa am făcut și eu până acum. Dar o prietenă m-a rugat să-i dau și ei rețeta și așa că a trebuit să fac clătite cu cântarul lângă mine. Și dacă tot am cântărit ingredientele, am făcut și ceva poze ca să fie mai explicit și m-am gândit că or mai fi persoane interesate de ele și hai să le postez pe blog. 

ce folosim:

2 ouă
200 g făină
300 ml lapte
1 lingură zahăr
1 praf de sare (cât apucăm cu două degete)
100 ml ulei

cum procedăm:

Amestecăm cu telul, mixerul sau blenderul de mână toate ingredientele în afară de ulei. Ar trebui să iasă un aluat care curge ca o smântână subțire sau o înghețată topită.
În loc de lapte se poate folosi apă minerală sau sifon. Cu apă plată, clătitele vor ieși mai tari, nu vor mai fi așa de pufoase.
Cine dorește niște clătite mai grosuțe, mai poate adăuga 1-2 linguri de făină, pentru clătitele subțiri se poate adăuga aceeași cantitate de lapte, dar asta se reglează după ce s-a copt prima clătită. 
Unele persoane recomandă ca în aluatul de clătite să se adauge puțin unt topit sau câteva linguri de ulei ca să nu se prindă de tigaie, dar asta nu influențează deloc. Și eu pun ulei sau unt în aluat, dar când uit să fac acest lucru clătitele se coc absolut la fel ca atunci când nu uit. Așa că nu contează.
Cam atâta despre aluat. Trecem la prăjit.
Punem uleiul la încins într-o tigaie de clătite. Dacă nu avem o astfel de tigaie poate fi folosită cu succes orice tigaie antiaderentă.
După ce uleiul s-a încins bine, îl vărsăm pe tot într-o cană cu toartă. Deci tigaia va rămâne goală, doar cu niște urme vagi de ulei. Punem o cantitate suficientă de aluat în tigaie și rotim tigaia în așa fel încât aluatul să-i acopere toată suprafața. În general pentru tigăile de clătite normale (26 sau 28cm) este necesar un polonic de ciorbă cu aluat. Dar această cantitate diferă de dimensiunile tigăii folosite. Dacă am pus o cantitate prea mică de aluat și fundul tigăii nu s-a acoperit de tot, putem complecta imediat cu puțin aluat, dacă însă am pus o cantitate prea mare de aluat, vărsăm imediat surplusul în vasul cu aluat.
Deci prăjim în acest fel clătita pe o parte și apoi o întoarcem pe partea cealaltă cu o spatulă sau prin azvârlirea ei în aer. Acest procedeu nu este foarte greu (eu i-am învățat până și pe prințișorii mei s-o facă), dar nu pot să explic în scris acest lucru. Teoretic se lasă clătita să alunece până la marginea tigăii și apoi se azvârle acea margine în sus. Clătita va face o rotație în aer și va ateriza în tigaie pe partea neprăjită. 
După ce se prăjesc frumos pe ambele părți le lăsăm să alunece pe o farfurie întinsă și le umplem după pofta inimii. Putem să le prăjim pe toate și abia apoi să le umplem (în cazul acesta clătitele ce vor înmuia de la aburii lor) sau să le umplem pe fiecare pe măsură ce le coacem. La mine sunt rare cazurile în care se întâlnesc două clătite pe aceeași farfurie. Prințișorii abia așteaptă să se coacă câte una ca s-o acapareze. 
Cam atât am avut eu de scris despre clătite. Restul după priceperea și îndemânarea fiecăruia.